La spitalul Universitar din Bucuresti am avut sansa de un doctor caruia ii voi fi mereu recunscator. Era seful sectiei de neurochirurgie, prof. Gabriel Iacob. Am mers acolo aproape paralizat, cu hernie de disc. Am petrecut o noapte in spital, apoi m-a operat. A fost ca mana lui D-zeu. Uluitor, apoi am mers. De a doua zi, ca si cand nu as fi fost niciodata semiparalaizat. Da, medicii au aure de sfinti, chiar daca pe multi ii deranjeaza comparatia. Inteleg doar cei care au ajuns la cutit. Poti simti doar daca treci printr-o situatie limita in viata.