„Pe aripile vântului”. Sensibilități globale și locale

0 Comment
1291 Views

Preambul – Context social

Evenimentele care se declanșează brusc și se derulează rapid pot genera perturbări societale majore, la fel cum pot crea premisele pentru solidaritate în fața unei amenințări la fel de mari pentru toată lumea. Covid- 19 a dovedit că poate ataca pe oricine (sărac și bogat, instruit și mai puțin instruit, credincios și ateu etc).

Însă, așa cum era de așteptat, pandemia pare să fi condus (în condiții de insecuritate sanitară, destabilizare financiar-economică și nu numai) la  accentuarea clivajelor existente, la ură în interiorul mai multor societăți. Este și cazul societății americane care, în contextul acestei pandemii, a fost lovită într-unul din punctele sale foarte sensibile, cel care marchează aproape întreaga istorie a sa – discriminarea pe criterii rasiale. Pare să fie o rană mereu vie și, atunci când crezi că s-a cicatrizat, îți dai seama repede că e ușor de deschis și generează mari tensiuni.

Deși tentația de a mă lega și de alte evenimente (de exemplu, profanarea unor monumente), mă voi opri doar asupra disputei referitoare la retragerea temporară din oferta unui post de televiziune american a filmului „Pe aripile vântului” („Gone with the wind”), a felului în care a fost  receptată și comentată în România decizia postului de televiziune, destul de diferit de felul în care a fost trăit și comentat în societatea americană.

Pentru un observator al vieții sociale a fost notabil faptul că atât voci sonore din cele două spații publice, cât și publicurile s-au exprimat în raport de sensibilitățile social – istorice ale fiecăreia dintre cele două societăți.  Din punctul de vedere ale teoriei sociologice, acest fapt este remarcabil, el demonstrând că faptul social (inclusiv societatea ca fapt social) nu este un mod universal de manifestare a vieții omului în societate, ci unul particular, specific fiecărui sistem social dat.

Astfel, în România, discuțiile din spațiul public pe acest subiect au fost centrate pe câteva idei:

  • ideea de cenzură („retragere sau interdicție?”, „a fost sau nu a fost un act de cenzură?”),
  • ideea corectitudinii politice („a fost o măsură exagerată sau una firească în raport de acest criteriu?”) și, legat de aceasta,
  • raportul între prezentarea adevărul faptic și menajarea „rănilor” provocate de respectivele fapte. În Statele Unite principalul reproș a fost legat de rasism, o problemă care în România nu a reprezentat, în mod obiectiv, o miză socială / un punct sensibil de-a lungul timpului chiar dacă, în mod obiectiv, au existat numeroase evenimente suspecte de a fi clasificate drept acte de rasism. Ceea ce a fost mai puțin comentat în România sau, pe alocuri, chiar ușor eronat a fost legat de reproșurile care au fost aduse acestui film în SUA.

Comunicatul HBO Max

Cele mai răspândite fraze din comunicatul HBO care au circulat în România și în lume au fost următoarele:  „Pe aripile vântului” este un produs al timpului său și descrie unele dintre prejudecățile etnice și rasiale care, din păcate, au fost obișnuite în societatea americană” și „aceste reprezentări rasiste au fost greșite atunci și sunt greșite și astăzi, iar noi am considerat că a menține acest film fără o explicație și o denunțare a acestor reprezentări ar fi iresponsabil.”

Urmărind multe comentarii în presa scrisă și online, în emisiuni radio și tv în spațiul public din România referitoare la acest comunicat, pare că ceea ce a fost perceput drept cauză a retragerii filmului este faptul că prezintă scene în care afro-americanii sunt supuși unor tratamente discriminatorii, sunt sancționați, anatemizați. Într-adevăr, luând în considerare frazele de mai sus se pot înțelege mai multe, inclusiv acest lucru.

Urmărind însă partea mai puțin citată a comunicatului și, mai mult, luarea de poziție a cunoscutului scenarist John Ridley, putem înțelege care este cu adevărat atât reproșul, cât și cauza retragerii temporare: „este un film care glorifică sudul de dinainte de război (n.a. – Războiul civil american 1861 – 1865, ce a avut drept obiect principal chiar tema abolirii sclaviei). Este un film care, atunci când nu ignoră ororile sclaviei, șovăie doar pentru a perpetua unele dintre cele mai dureroase stereotipuri ale oamenilor de culoare”.

Altfel spus, filmului i se reproșează că nu prezintă direct și în mod explicit cruzimea tratamentelor la care a fost supusă populația afro-americană, ascunzând astfel publicului contemporan adevărul despre acele vremuri.

Context istoric și povestea familiei O`Hara

Ce a avut în minte John Ridley atunci când a făcut aceste reproșuri? Pentru a putea răspunde corect la o astfel de întrebare avem nevoie de două categorii de informații: – câteva elemente de context istoric și identificarea în film a unor elemente semnificative.

Elemente de context istoric

  1. – 4 iulie 1776 – Pentru că la întemeierea sa SUA s-a dorit a fi o națiune ale cărui fundamente să fie libertatea și democrația, Th. Jefferson a trecut în Declarația de Independență și o condamnare a sclaviei, dar pierzând susținerea câtorva state din sud, aceasta a fost scoasă;
  2. – 1787  – intrarea în vigoare a Constituției SUA;
  3. – 1850 – „Missouri compromise line” – prin care se intenționa rezolvarea controverselor teritoriale și sociale legate de sclavie;
  4. – 1861-1865 – Războiul civil;
  5. – 1865 –  Adoptarea amendamentelor 14 și 15, care au dat afro-americanilor dreptul la obținerea cetățeniei și dreptul de vot.

Ca atare, din 1776 și până la sfârșitul războiului civil (1865), în SUA a existat sclavie, iar disputele politice și chiar militare pe această temă au fost tot timpul în prim-plan și foarte intense.

Momente semnificative din film:

  • una dintre imaginile de început ale filmului (00: 01: 37) – o plantație de bumbac, cu siluete de oameni care muncesc. Distanța, pălăriile cu boruri foarte largi, hainele lungi și cromatica întregului peisaj îngreunează identificarea culorii pielii muncitorilor;
  • introducerea text a filmului (00: 03: 36): „era un ținut al cavalerilor și plantațiilor de bumbac numită `Vechiul Sud`. În această lume frumoasă, galanteria a făcut ultima reverență. Se vedeau pentru ultima dată cavalerii și doamnele lor, stăpânii și sclavii. Doar cărțile mai pot povesti, este doar amintirea unui vis. O civilizație dispărută pe aripile vântului”.
  • În general, Mammy, atașată de familia O`Hara, este o prezență activă, chiar ofensivă care contribuie semnificativ la organizarea casei și la respectarea normelor familiei. Iată câteva exemple: către Scarlett – „De ce nu-i inviți la masă? Ai apucături de țărancă”, „ar fi timpul să începi să te porți cum trebuie”; despre Scarlett – „s-a ocupat de golanii ăștia albi în loc să stea la masă”; „toată armata confederată are aceeași problemă: zdrențe și dizenterie”; „ar fi și mai umilitor dacă ai lua păduchi de la domnul Kennedy”; către Scarlett: ai fost curajoasă până acum, trebuie să fii și de acum încolo”;
  • În adunarea de la „Twelve Oaks”, voce masculină (00:23:17) : „yankeii trebuie să știe că ne vom păstra sclavii cu sau fără voia lor” ;
  • Ashley Wilkes (2:04:40) – „Ce se întâmplă cu oamenii a căror civilizație se prăbușește?”, „regret frumusețea pierdută a vieții de altădată”, „nu vreau să câștig de pe urma suferințelor altora”;
  • Rhett Butler (2:51:53): „Mammy este o batrână foarte deșteaptă al cărei respect aș vrea să-l câștig”;
  • Celelalte personaje afro-americane semnificative (Pork, Prissy, Big Sam) sunt alături de familia O`Hara în toate momentele filmului (petreceri, nașteri, boală, război, sărăcie, tâlhărie), fiecare primind în anumite momente semne ale recunoștinței (ex: Pork primește în plină sărăcie un ceas de aur din partea personajului principal, Scarlett);
  • Alte detalii  semnificative: deținuții care muncesc la gaterul familiei Kennedy sunt albi, tâlharii care o atacă pe Scarlett O`Hara sunt albi și este salvată de Big Sam (personaj afro-american); unii membri ai familiei O`Hara participă la muncă pe plantația de bumbac; excrocii din domeniul imobiliar sunt deopotrivă albi și afro-americani; clivajele principale prezentate în film sunt nordiști – sudiști și onoare – pragmatism.

Având aceste argumente, putem extrage câteva concluzii intermediare:

  • tema sclaviei este o parte intrinsecă a nașterii și devenirii națiunii americane și, cu siguranță, a lăsat urme adânci și diferite în mentalul colectiv;
  • cele mai multe personaje ale filmului regretă modul de viață sudist pe care l-au pierdut;
  • populația afro-americană este prezentată în film drept una bine integrată social, cu roluri bine definite și contribuind efectiv la realizarea binelui comun.

Cum a fost înțeles și dezbătut subiectul în România

După cum spuneam, tema sclaviei nu este una cu o miză foarte mare în spațiul autohton. Totuși, subiectul a suscitat un interes destul de mare, mai degrabă datorită notorietății filmului la noi. Destul de probabil, tocmai de aceea au fost mulți cei care au luat poziție argumentând asupra ipotezei „cenzură”, exprimând prin aceasta nu doar temeri legate de istoria recentă referitoare la restrângerile dreptului la gândire și exprimare liberă, ci și surprindere în fața unor semne de întrebare noi și neașteptate asupra unui film despre care se vorbește, în general bine și a unei lumi (America) în legătură cu care au mai degrabă certitudini stereotipe, preponderent pozitive.

Oricum, este demn de remarcat utilizarea mai multor cuvinte pentru a denumi decizia postului trustului american: interdicție, retragere, retragere temporară.

Câteva comentarii din presă

Cristian Tudor Popescu (jurnalist, scriitor și critic de film)

„E adevărat, sunt prezentate edulcorat relațiile dintre stăpânii albi și servitorii (mă rog, sclavii) negrii din acea perioadă. Dar ce ați fi vrut, să fie pus accentul pe viața grea a sclavilor negri, pe biciuirea lor, pe asuprirea lor? Păi nu acesta era scopul filmului. Scopul filmului era emoționarea publicului în legătură cu relațiile lui Scarlett O`Hara cu Rhett Butler, cu Ashley.”

„S-au trezit după 81 de ani să ceară retragerea filmului?!” Nu, au fost mai multe solicitări de retragere a filmului, cea mai timpurie a fost imediat după premieră (1939), fiind catalogat drept „o glorificare insidioasă a pieței sclavilor” (The Daily Worker), iar cea mai recentă pe care am găsit-o în 2015 – criticul de film Lou Lumenick (New York Post) a cerut retragerea filmului argumentând că acest „mult-iubit, dar incontestabil artefact rasist ar trebui depus la muzeu”.

Irina Margareta Nistor (critic de film) – „Asta se întâmplă în continuare și la noi: dacă ai un personaj rom, nu cauți un actor rom, ci iei unul alb și îl fardezi mai închis la culoare. În film au fost corecți din acest punct de vedere, nu văd unde este stereotipul”. Nu la acest stereotip s-au referit cei care au cerut retragerea filmului, ci la stereotipul relațiilor prezentate în mod vădit armonioase dintre albi și negri, după cum am amintit anterior.

Radu Paraschivescu (scriitor) – „Nu putem spune că nu a existat sclavia. A existat. Nu putem cosmetiza istoria, să credem că a avut doar nuanțe trandafirii”.

Tudor Giurgiu (regizor) – „Asta aud în paralel cu alte trăsnăi de nouă corectitudine politică care circulă la nivelul Bruxellesului, Strasbourgului, în zona audio-vizuală. Se analizează scenarii de film, în care e important să apară nu ştiu câte personaje feminine. Mă sperie la nivelul lumii pe care vrem să o construim şi la nivelul unor libertăţi artistice şi a unei autocenzuri, care s-ar putea să apară, iar asta mi se pare extrem de periculos”.

În legătură cu ipoteza exercițiului deghizat de promovare și creștere a notorietății postului și, eventual, de creștere a încasărilor nu am găsit, până la data publicării acestui articol, date statistice sau alte informații relevante care să confirme sau să infirme această ipoteză.

Totuși, pot fi formulate câteva întrebări: este HBO singurul trust care deține în grila proprie acest film sau este cel mai important canal de difuzare al filmului? Cererea de retragere temporară a fost făcută doar către acest trust? A existat o anume cauză obiectivă care a împiedicat trustul să introducă direct explicația introductivă, fără a mai trece prin faza retragerii temporare? A fost această retragere temporară un mesaj în sine?

Marian Năstase
Article by Marian Năstase

Doctor în Sociologie, specializat în Sociologia Cunoașterii și Sociologie Publică. Expert HR: recrutare / selecție, training & process improvement. A predat la SNSPA, Facultatea de Comunicare: Psihologie socială, Psihosociologia consumatorului, Managementul personalului.


Leave your comment