Anul 2020 în istorie: pANdemia sau ce începe prost se termină și mai… prost | ANALIZĂ

0 Comment
251 Views

Știți cum se spune! Ce începe prost se termină și mai… prost. Această sintagmă descrie anul 2020 pentru fiecare dintre noi, român sau locuitor al planetei. Și nu, nu pandemia a fost vestea momentului la începutul anului, ci dezastrul climatic reprezentat de arderea pădurilor australiene sau amenințarea declanșării unui nou război de proporții pe fondul tensiunilor dintre Iran și Statele Unite ale Americii. Și așa… a venit pandemia, care a luat pe nepregătite și autoritățile și locuitorii plaiurilor mioritice.

Ar fi multe cuvinte, luate separat, care să descrie cu exactitate anul 2020. Să fie carantina sau, cum ne place mai nou să-i spunem – „lockdown” – cel mai potrivit dintre ele? Probabil că da, căci sub acest auspiciu s-au derulat viețile românilor începând cu luna martie a acestui an. Că am vorbit despre o carantină severă sau de restricții superficiale, certitudinea este că viața de zi cu zi a căpătat o altă semnificație față de rutina de până atunci. „Eram fericiți și nu știam” au spus mulți, fără a fi departe de adevăr. Statisticile îngrijorează dacă ne raportăm la efectele psihologice pe care le-au resimțit oamenii în 2020. Depresiile, izolarea sau singurătatea sunt doar câteva dintre barierele peste care vom trece cu dificultate în încercarea de a reveni la o viață normală. Cât mai e însă până atunci și care este cel mai realist, detaliez în paragrafele următoare.

Însă până atunci, nu putem să nu remarcăm o caracteristică specifică societății românești. În general, guvernele Uniunii Europene au reușit să mențină, în ciuda restricțiilor și a măsurilor antipopulare, o aritmetică politică asemănătoare momentelor de dinainte de pandemie. În România, a revenit în prim-plan extremismul de dreapta, profitând de criza sanitară și economică pe care o traversăm acum. Ne-am trezit cu Șoșoacă, Claudiu Târziu sau George Simion în Parlament, imaginându-ne că dacă îi vom ignora tot anul și ne vom preface că nu vedem cifrele uriașe de pe paginile lor de socializare, pur și simplu vor dispărea de la sine. Ghinion!

Avem, însă, și câteva motive de bucurie. Sondajele, chiar dacă unele nu au fost date publicității, arată un procent tot mai mare din populație care este dispus să se supună regulilor sanitare și chiar să se vaccineze. În vară, procentele erau cel puțin îngrijorătoare. Aproape două treimi dintre românii chestionați credeau în teorii ale conspirației și n-ar fi dat curs ideii de vaccinare. Alt aspect esențial care ne dă încredere la final de an este suma de bani alocată de Uniunea Europeană pentru România în vederea combaterii efectelor pandemiei. Zâmbim, însă, doar pe jumătate, mai ales că știm cât de greoi au accesat guvernările anterioare banii europeni și, mai mult, cât de ineficient i-au folosit.

Cam atât, însă, cu bucuria... revenim cu picioarele pe pământ și trebuie să menționăm ce ne așteaptă pe viitor, ca rezultat al pandemiei și al lipsei de încredere în actuala clasă politică: în urma alegerilor din 6 decembrie avem parte de cel mai ilegitim Parlament al ultimilor 31 de ani, raportându-ne la prezența de la vot. A rezultat cea mai instabilă aritmetică parlamentară dacă ne uităm peste procentajele obținute de actorii care au trecut pragul electoral. Practic, cea mai stabilă variantă, dar sinistră în aceeași măsură, este reprezentată de refacerea USL-ului, căci altfel, oricât de optimiști am fi, știm cu toții cât de multă instabilitate politică va exista în România următorilor ani. Și atunci, ne vom aminti de 2020!

În rest, anul 2020 fost dificil, iar asta o poate spune fiecare din perspectiva proprie, indiferent de zona în care a activat. Totul s-a schimbat! A părut că este începutul erei digitale la scară mondială. De altfel, nu este întâmplător că gadget-ul anului a fost desemnat „webcam-ul”. Muncă online, școală online, cumpărături online și chiar petreceri online. Practic, ne-am bucurat de viață, în măsura în care a fost posibil, stând în camerele noastre, în fața unui ecran, singuri cu un device. Restricțiile au acompaniat bizarul situației, trăind practic într-o situație cu care, noile generații, n-au fost puse față în față niciodată.

Și fake news! Mult fake news specific perioadelor de criză în care masele sunt ușor de manipulat pe fondul instabilității sociale și a proastei comunicări a autoritășilor publice. Oamenii au încercat constant să se agațe de orice speranță sau alternativă la informațiile mainstream, de cele mai multe ori îngrijorătoare, care populau spațiul public. „Nu se moare de COVID” sau nici “nu există COVID” sunt doar câteva dintre cele mai răspândite informații false care au intoxicat mai ales internetul. Rezultatul?! O societate mult mai polarizată, mai divizată decât înainte, o neîncredere profundă în autorități (științifice sau politice) și… așa cum discutam mai devreme, un partid extremist în Parlamentul național. În caz că îi era cuiva dor de Vadim Tudor…

Nu pot să închei, însă, fără să evidențiez ce anume a alimentat dezinformarea, conspirațiile și fake news-urile din spațiul public. Însuși cabinetul Orban! Măști neconforme și afaceri dubioase cu măști; raportări contradictorii, modificate ulterior de către conducerea statului; situații aberante în spitale; comunicări dezastruoase și alte bazaconii și, evident, senzația că unii sunt imuni la virus în timp ce restul populației trebuie să se supună regulilor. Doar n-ați uitat de domnul Orban la țigară, în luna mai, în timp ce restul tocmai veneau după o carantină în care puteau ieși din casă doar pe bază de hârtie. La fel cum la inaugurarea noului Parlament, parlamentarii stăteau la taifas și la cafele la cantina Parlamemtului sfidând orice regulă de distanță.

Și totuși, există o speranță… printre știrile despre o nouă tulpină a coronavirusului și discursuri extremiste: vaccinul anti-COVID. Pe 27 decembrie va începe procesul de vaccinare în Uniunea Europeană, iar autoritățile vor avea nevoie de multă inspirație pentru a convinge o proporție semnificativă din populație să se vaccineze. Va fi soluția de revenire la normalitate?! Încă nu știm cu certitudine, dar pare cea mai realistă speranță pe care o avem în prezent.

Dragos Bistriceanu

Realizator de emisiuni TV, absolvent de Științe politice, în ultimii ani numele meu a fost asociat diverselor proiecte civice. De la inițiative legislative până la campanii de informare sau stimulare a participării tinerilor la viața politică.


Leave your comment