Gabriela Alexandrescu, președinte executiv Salvați Copiii: “Când am văzut frica din ochii medicilor, atunci mi-am dat seama că situația e foarte gravă” – INTERVIU

0 Comment
731 Views

Președintele executiv Salvați Copiii România, Gabriela Alexandrescu, a acordat un interviu platformei FacemSpitale.ro în care vorbește despre cât a afectat pandemia asistența și ajutorul pentru copiii abandonați, despre șansele la educație ale copiiilor orfani sau săraci, despre cât facem ca stat și societate pentru reducerea mortalității infantile, una dintre cele mai ridicate din Europa.

Gabriela Alexandrescu: Salvați Copiii este o organizație neguvernamentală care apără și promovează drepturile copilului în România din 1990. Inițial implicarea organizației a fost în zona îmbunătățirii condițiilor copiilor din orfelinate și în prevenirea abandonului copiilor în maternități, pentru că nu există o lege care să reglementeze acest lucru la acea vreme. Se puteau face adopții de copii direct din maternități, din familii sau din case de copii. Ne-am luptat foarte mult ca sistemul să se reglementeze și femeile să nu își mai abandoneze copiii direct în maternități, fiind încurajate în acest sens de personalul de acolo. La începutul anilor 90 era un număr impresionant de copii care trăiau în stradă, peste 5.000 de copii. Am înființat primele servicii de asistență socială stradală și primele centre de zi și centre rezidențiale.

Azi avem reprezentare în 15 județe, 6.000 de voluntari activi și desfășurăm în principal programe care sunt direcționate către reducerea mortalității infantile, către accesul la educație fără discriminare și multe programe de protecția copiilor vulnerabili. Nu în ultimul rând, facem programe de educație pe drepturile copilului și pentru un stil de viață sănătos în școli, astfel încât copiii să știe cel mai bine să-și apere drepturile.

Elena Catană: Care au fost proiectele dumneavoastră în perioada pandemiei?

Gabriela Alexandrescu: A fost destul de dificil să ne reorganizăm. În primul rând ne-am mobilizat pentru a ajuta medici și spitale. În al doilea rând pentru a ajuta copiii cei mai vulnerabili, copiii săraci care au fost într-un risc destul de mare în această perioadă. Din punct de vedere al suportului pentru medici, am primit chiar din primele zile foarte multe solicitări de la ei. Se pare că nu erau chiar deloc pregătiți pentru această stare de urgență, această pandemie. În primele zile am primit  peste 50 de solicitări, acum sunt peste 100. Ne-am mobilizat să găsim finanțare, surse de achiziții.

Am reușit până acum să ajungem în 44 de spitale și în 80 de cabinetele medicilor de familie – în special din județul Suceava, pentru că acolo a fost o situație mai specială -, am ajuns la ei cu aproape 2000 de componente medicale, echipamente de protecție sau echipamente de respirație, dezinfecție și altele. Am ajutat aproape 5500 de medici să fie mai protejați și un număr de aproape 2500 de copii.

Pandemia a făcut ca grupurile vulnerabile să fie și mai vulnerabile, iar copiii din familiile sărace nu au avut acces la educație.

Au rămas în familiile lor izolați ceea ce a fost o mare nedreptate și pentru ei a fost un sentiment de discriminare fiindcă alți colegi de-ai lor își continuă școală, învață și sunt în contact cu profesorii. În lunile astea am mers cu alimente, cu echipamente de protecție, cu bunuri igienico-sanitare, cu materiale educaționale. Asistenții noștri sociali au fost pe teren în perioada asta. A fost foarte multă muncă!

Am ajuns până acum la 4000 de copii din familiile dezavantajate. Acum am început să achiziționăm tablete, am discutat să avem acces la internet gratuit pentru ei.

O altă componentă care a venit ulterior, datorită faptului că această pandemie și izolarea socială a pus mare presiune pe familiile care au copii:

Am deschis o linie de telefon, FAMILY TEL se numește, 0800.070.009, gratuită. Oamenii pot suna și solicita sfaturi, consiliere și îndrumare în fiecare zi de luni până vineri între orele 11 – 19. Acolo 16 psihologi Salvați Copiii își oferă serviciile, sfaturile și îndrumarea.

Am avut o responsabilitate foarte mare față de medici și față de copiii cu care lucram pentru că acești copii erau incluși în programele noastre de școală după școală. Acolo primeau în afară de educație și suport, primeau și o masă caldă care de multe ori era singura masă consistentă a lor. Și pur și simplu se simțeau și aveau spațiu să se simtă și ei copii. În perioada aceasta, datorită izolării au fost destul de deziluzionați și cuprinși de tot felul de emoții negative. În afară de faptul că trebuie să recuperăm că e materia, și asta se poate, trebuie să asigurăm și confortul psihologic pentru a-i face să se simtă din nou copii cu aceleași drepturi ca cele ale colegilor lor.

La nivelul țării, numărul copiilor care trăiesc în sărăcie este în jur de 1.000.300. Din cifrele venite de la minister, 250.000 de copii nu au avut acces la tehnologie pentru a face educație online. E număr mare, iar din analizele Salvați Copiii numărul este dublu!

Elena Catană: Știu că aveți o serie de programe pentru protecția copilului. De unde provine această nevoie? Cum v-ați gândit să le organizați? Cum au apărut toate aceste proiecte?

Gabriela Alexndrescu: Noi lucrăm de foarte mulți ani în școli și în centrele de plasament și cu copii refugiați și cu copiii din comunitățile sărace și cu părinții acestora. Întotdeauna când am dezvoltat niște programe ne-am dorit ca acestea să fie bazate pe ceea ce beneficiarii noștri resimt cel mai acut că e nevoie să facem. De la copii ne vin toate aceste idei de dezvoltarea de programe. De la ei a venit și programul împotriva violenței copiilor, am dezvoltat centre de consiliere, programe de parenting și de investiție în profesor.

Am dezvoltat programe de parenting pentru că până la urmă suntem o societate care, din păcate, așa a învățat să comunice cu copiii, într-un mod punitiv. Ne-am luptat încă de la început să eliminăm din lege bătaia și tratamentul umilitor față de copil. Din păcate multe familii încă folosesc bătaia pentru educație, ultima dată procentul era undeva la 60%.

Am lucrat la legea anti-bullying, normele pentru aceasta vor ieși cât de curând. Violența naște violență. Trebuie să devenim mult mai umani, mai apropiați și copiii să învețe să lucreze în echipă și să se aprecieze reciproc. Un procent destul de mare al dispariției copiilor de acasă, aproximativ 95%, pleacă voluntar de acasă, din cauza violenței în familie sau a unor relații.

Nu în ultimul rând, am ajutat mămicile din mediul rural să aibă acces la medic, la protecție medicală. În mediul rural sunt foarte multe femei care nu au acces la medicul de familie, sunt foarte puțini medici de familie, e un gol destul de periculos care lasă de foarte multe ori femeile să se descurce singure. Rolul nostru este de a le pune în legătură cu cadrele medicale și de a le ajuta să-și controleze sarcina pentru că mortalitatea infantilă este dublă în mediul rural față de mediul urban.

Elena Catană: Până când se poate trimite formularul 230 și ce semnifică acesta?

Gabriela Alexandrescu: Formularul se poate depune până în 30 iunie la administrațiile financiare de care fiecare aparține, dar poate fi trimis și online, e un formular simplu. Fiecare persoană poate să depună acest formular. Pe baza acestor formulare de 3,5% să știți că am reușit să luăm peste 25 de echipamente pentru dotarea maternităților în fiecare an. Până acum am ajuns la 630 de echipamente pe care le-am donat maternităților și secțiilor de nou-născuți care au servit 72000 de nou născuți până acum. De ce facem asta? Pentru că România are o mortalitate încă extrem de mare față de media Uniunii Europene.

Când am început programul era o moralitate de 11 la mie, ea a scăzut spre 6 la mie, dar media UE e de 3,5 la mie. Mortalitatea poate să scadă în mod real în România dar mai avem de lucru de aceea vă rugăm să ne ajutați să facem lucrurile să stea și mai bine, ca nici o mamă să nu mai fie în situația să-și piardă copilul.

Am văzut foarte multe drame, foarte multe situații grele după care e foarte dificil să te repari ca mamă, ca familie. Este injust ca doar din lipsa unor echipamente să nu poți să salvezi un copil. Am văzut copiii salvați care se nasc cu 650 g. Minuni pe care echipamentele medicale și doctorii le fac!

Acest formular 230 este de fapt o redirecționare a unui mic procent pe care fiecare dintre noi l-am virat la bugetul statului anul trecut. Deci pentru fiecare om care realizează un venit se plătește un impozit. Din acele impozite deja virate la bugetul statului, prin trimiterea acestui formular, se calculează suma pe care trebuie să o vireze către organizația unde doriți. Deci nu este o sumă pe care o dai în plus.

Elena Catană: Putem vorbi despre “decalog pentru sănătate mai bună în România” un proiect susținut de mai multe ONG-uri.

Gabriela Alexandrescu: Este o inițiativă începută de patru ONG-uri, dar extinsă apoi cu alti colegi. Este un apel, un strigăt de ajutor! Acum, în perioada aceasta, societatea civilă a avut un rol extrem de important, s-a mobilizat, și-a dovedit maturitatea, a strâns bani, a ajuns foarte repede la medici. Nu am criticat. Am fost foarte activi. Am vrut să fim alături de cei care au nevoie, dar totuși am văzut că sistemul sanitar este într-o criză fantastică, are niște lipsuri mari. Am văzut ce înseamnă un management defectuos la nivelul multor spitale, orașe închise, spitale cu conducere militară.

Nu cred că e nevoie de alte cuvinte în plus și analiza ample, pur și simplu s-a văzut cum stăm. Prin acest Decalog Pentru Sănătate noi am cerut 10 lucruri care să fie luate în considerare și să fie reglementate. Acest material poate fi găsit pe decalogsanatate.ro și poate fi semnat și asumat de către persoane fizice, de ONG-uri, de cine dorește să o facă și este de acord cu ce scrie acolo. În primul rând, am cerut alocarea de investiții pentru sistemul public de sănătate. Acesta e subfinanțat. Avem 4,3% alocat din PIB, în timp ce media Uniunii Europene e de 7,1%.

Vrem investiții, vrem o mai bună rețea de sănătate în mediul rural, vrem politica de sănătate mai clară pentru copii. Vrem să existe măsuri mai asumate, mai profunde în ceea ce privește politica de sănătate pentru copii. Avem nevoie de depolitizarea funcțiilor de management din sistemul de sănătate, avem nevoie de specialiști.

Nu avem nevoie de oameni care nu știu ce să facă într-o situație de criză. Vrem o mai bună monitorizare, protocoale care să existe în secțiile spitalelor, îmbunătățirea sistemului de rezidențiat, pentru că avem o resursă umană foarte importantă care ar trebui folosită. Sunt lucruri de bun simț. Vrem să nu mai trăim teama că “mă duc la doctor, oare cine mă primește? Oare cum mă tratează? Oare cât trebuie să aștept? Oare cât o să-i dau?” Vrem un sistem mult mai bine pus la punct, mai respectuos față de noi toți care cotizam și plătim destul de mulți bani pentru a-l avea. E o solicitare, un apel, o disperare a societății civile pe care am vrut să o spunem tare.

Elena Catană: Care este părerea dumneavoastră despre tot ce s-a întâmplat în această perioadă?

Gabriela Alexandrescu: În primele zile a fost mai greu, toată lumea a fost într-un real pericol, au simțit asta. Din punctul meu de vedere, societatea civilă și arătat maturitatea, ne-am mișcat foarte repede și foarte bine în a oferi suport, companiile au ajutat și ele, dar fiecare om a contribuit. S-au donat mulți bani ca să-i protejăm pe cei din instituțiile statului.

S-a văzut solidaritatea. Am descoperit într-adevăr că statul nu are resursele și fondurile necesare să facă fața acestei situații. Cred că oamenii au fost destul de atenți, cred mesajele grave și văzând ceea ce se întâmplă nu numai în România, ci și în alte țări afectate mult mai puternic decât noi. Toți și-au căutat informațiile și cred că a fost o mare prezență în mediul online, toată lumea a căutat și a citit.

Cred că și amenzile extrem de mari, înfricoșător de mari, poate și acele ne-am speriat și ne-a făcut să stăm foarte cuminți acasă. Am fost și la spitale și sinceră să fiu pe mine inițial m-a speriat frica medicilor. Ei s-au simțit foarte vulnerabili atunci, faptul că peste noapte au fost desemnate anumite spitale să trateze cazurile Covid-19. Nimeni nu știe exact cam cum este acest virus și încă nu știm cum este.

Când am văzut frica din ochii medicilor, atunci mi-am dat seama că situația e foarte gravă și atunci a crescut și mai mult dorința de a ajuta și de a ajunge în mult mai multe locuri pentru a-i proteja pe ei, pe copii și pe adulți.

Într-un timp foarte scurt am ajuns în cele 44 de spitale. În 16 martie deschideam fondul pentru spitale, iar în 17 martie deja ajungem la primul spital. Deci a fost un efort destul de mare. Cred că trebuie să avem grijă în continuare de noi și de cei dragi și să respectăm aceste măsuri de distanțare pentru că este clar că e un lucru foarte serios.

Elena Catana
Article by Elena Catana

Absolventă a Facultății de Științe Politice - UB, în prezent masterandă a Facultații de Psihologie și Științele Educației, am fost voluntar în cadrul mai multor ONG-uri încercând să fac o schimbare în bine în societatea românească.


6 măsuri care pot scădea procentul celor care se îmbolnăvesc

Conform lui Viorel Rotilă, managerul Federației „Solidaritatea Sanitară” procentul angajatilor...

Lipsa medicilor infecționiști în plină pandemie de COVID-19

Puțin peste 1% din numărul medicilor din România sunt infecţionişti,...

Leave your comment