Anul 2020 în istorie: Mișcarea Black Lives Matter, înfrângerea lui Trump, prima Președintă în Rep. Moldova. Evenimente externe explicate

0 Comment
50 Views

Alegerile prezidențiale din SUA și înfrângerea lui Trump

Sursă foto: pexels.com

Alegerile din SUA au avut loc marți, 3 noiembrie 2020, iar 4 zile mai târziu mai multe posturi TV anunțau că democratul de 78 de ani, Joe Biden, a câștigat alegerile prezidențiale. În noaptea alegerilor Donald Trump s-a autodeclarat câștigător, apoi, începând de a doua zi, președintele în funcție a acuzat că ar fi fost furat și că a avut loc o fraudă masivă pe care niciunul dintre avocații săi nu a reușit să o dovedească niciodată. Nu este foarte clar nici acum dacă și-a recunoscut sau nu înfrângerea în mod oficial.

În confruntarea cu criza generată de coronavirus de la începutul anului 2020, Președintele Trump s-a numărat inițial printre negaționiști, apoi a minimizat periculozitatea virusului, a abordat superficial pandemia, pentru ca spre final de an să fie el însuși victima infecției simultan cu creșterea alarmantă a numărului de decese din SUA. Comunicarea sa pe rețele sociale, ca Twitter și Facebook, cu care a intrat într-un război al declarațiilor după ce postările sale au fost marcate ca posibil mincinoase, atacurile repetate la adresa presei critice nefavorabile, confruntarea lui Trump cu statul paralel – deep state – și încurajarea în acest fel a teoriilor conspiraționiste; retorica, abordarea și stilul său au generat scăderea încrederii în autoritățile medicale și zădărnicirea eforturilor de combatere a răspândirii bolii, au încurajat conspiraționiștii și mișcarea anti-mască din lumea întreagă (inclusiv din România) și au constituit un model de populism pentru lideri iliberali din centrul și estul Europei.

În cei 4 ani de mandat Trump, clivajelor politice multidimensionale tradiționale (stat-biserică, centru-periferie, angajați-angajatori, rural-urban), li s-a adăugat mai accentuat, clivajele naționalism-imperialism și izolaționism-globalizare. Se așteaptă ca administrația Biden-Harris, ceva mai previzibilă, să aducă mai multă consecvență decât incertitudinea din politica externă americană și din relațiile economice internaționale (vezi discuția cu privire la tarifele vamale mai mari asupra automobilelor și a altor bunuri importate de SUA din UE) din epoca Trump. Pentru România succesul electoral al lui Biden înseamnă și o victorie a unui om politic mai accesibil liderilor politici de la București, fostul vicepreședinte democrat având relații directe, interpersonale cu mulți politicieni din țara noastră, cunoscând și înțelegând destul de bine România și situația din regiune.

În viitorul apropiat SUA așteaptă sprijin consistent din partea europenilor în razboiul comercial și tehnologic cu China, în schimb asteptările europenilor, mai ales speranțele românilor sunt legate de SUA sub aspectul politicii de securitate si de apărare, dar și de suport în războiul hibrid, informațional în confruntarea cu dezinformarea și propaganda anti-europeană cu origine în Rusia lui Putin. Administrația Obama-Biden au susținut în trecut politica de securitate a NATO pe flancul estic, iar în România sunt mari așteptări ca această politică să fie continuată și consolidată de administrația Biden-Harris. Cu Biden va avea loc și revenirea SUA în Acordul climatic de la Paris din care Trump a scos America pe 4 noiembrie, dar tema schimbărilor climatice nu este un subiect principal pe agenda de la București.

Impactul Mișcării Black Lives Matter asupra politicilor progresiste și ascensiunea fascimului

Sursă foto: pexels.com

După ce patru polițiști l-au călcat pe gât, l-au asfixiat și omorât în bătaie pe cetățeanul de culoare George Floyd, la Minneapolis, în mai 2020, a doua zi s-a declanșat un val de proteste în marile orașe din Statele Unite ale Americii și în alte state din lumea întreagă. Mișcarea Black Lives Matter a generat proteste pașnice, dar și violente, împotriva rasismului, a patriarhatulului, urii împotriva femeilor și a minorităților. Proteste de solidarizare cu mișcarea Black Lives Matter au avut loc apoi în iunie în Europa și la București: în România puținii protestatarii au acuzat ura împotriva minorităților etnice sau sexuale, ura împotriva romilor, a maghiarilor sau a persoanelor LGBT.

În SUA au fost câteva proteste pașnice, dar și mai multe revolte violente până vandalizarea unor statui și jafuri ale magazinelor de lux. Desigur că violența poliției sau a bodyguarzilor împotriva unor oameni din pricina culorii pielii nu are nicio justificare, la fel cum suntem de acord că nici furtul din hipermarket sau jefuirea unor magazine de către cei care au profitat de haosul din stradă nu poate rezolvă în niciun fel inegalitatea sau inechitatea sistemică.

Dar trebuie subliniat că revoltele violente din SUA au venit după o serie lungă de proteste pașnice împotriva rasismulului și a brutalității poliției care nu au condus la nicio schimbare de atitudine în poliție, la nicio modificare în sistemul administrației afacerilor interne, nici la reforme structurale: întotdeauna în SUA polițiștii suspectați de crime împotriva afro-americanilor au scăpat nepedepsiți. Violența protestelor BLM nu trebuie interpretată ca intenție premeditată a protestatarilor de a distruge orașe, ci cu răbdarea unor oameni care a ajuns la limită după ani la rând de eforturi inutile și militantism pentru dreptate și libertăți civile.

În contextul ascensiunii partidelor neo-naziste, a  extremismului de dreapta (alt-right în America)  a neofascismului european și a populismului de dreapta radicală, o serie de reforme se impun în statele lumii libere: în poliție, în administrație, dar și în comunicarea publică a autorităților politice. Iar implementarea și comunicarea reformelor liberale în favoarea minorităților trebuie să asigure simultan majoritățile că măsurile statului nu sunt îndreptate împotriva lor. Cei mai mulți oameni din societățile democrate, marea majoritate a oamenilor sunt moderați și toleranți, iar cetățenii acestor state cer drepturi și libertăți civile pentru toți. În România în anul pandemiei, măsurile restrictive împotriva practicanților ortodocși, împotriva practicării ritualurilor religioase, comunicarea arogantă a măsurilor sanitare (vezi măsurile din Noaptea de înviere sau cele care afectează pelerinajele la moaștele unor sfinți) au radicalizat minoritarii ultrareligioși care s-au simțit afectați de aceste măsuri și au generat suport pentru un partid pro-biserică și anti-stat laic, o formațiune care a pretins și a convins că va apăra drepturile credincioșilor în Parlament. Polarizarea din ce în ce mai accentuată extrema stângă – extrema dreaptă, izolarea în bule ideologice, lipsa de dialog real, discursul public tot mai radicalizat, fie el progresist, fie conservator, vor genera și mai multă intoleranță din partea ambelor tabere.

Prima președintă aleasă în Republica Moldova

Sursă foto: pagina de facebook Maia Sandu

Prin alegerea Maiei Sandu, Republica Moldova a reușit ceea ce nici România și nici măcar SUA nu au reușit până acum: alegerea unei femei în cea mai înaltă demnitate în stat. Pe 24 decembrie 2020, după ceremonia de învestire, Maia Sandu a preluat funcția și exercită pe deplin atribuțiile în calitate de Președintă a Republicii Moldova. Președintele României a efectuat deja la sfârșit de an prima vizită oficială la Chișinău și a exprimat sprijinul României pentru cetățenii moldoveni în lupta cu coronavirusul.

Victoria categorică a Maiei Sandu în alegerile din noiembrie atât în țară, cât și în diaspora, exprimă susținerea moldovenilor pentru proiectul Uniunii Eurpene și direcția pe care și-o doresc cei mai mulți dintre cetățenii Republicii Moldova. Politica externă a Rep. Moldova va avea de acum înainte o abordare diferită comparativ cu cea imaginată de fostul președinte Igor Dodon care promitea în calitate de candidat denunțarea Acordului de Asociere cu UE și federalizarea Republicii Moldova (cu păstrarea armatei ruse pe teritoriul țării). Cei mai mulți observatori din România se așteapta ca victoria în alegerile prezidențiale de către Maia Sandu să genereze o relansare a relațiilor Republicii Moldova cu România, deorece România este parte a Uniunii Europene. O apropiere a României de Rep. Moldova trebuie citită și ca o intensificare a relațiilor Uniunii Europene cu Rep. Moldova. Președinta Maia Sandu își propune să intensifice relațiile bilaterale cu vecinii, mai ales cu România, să reseteze agenda de asociere și integrare economică cu Uniunea Europeană și să relanseze parteneriatul strategic cu SUA. Jocurile pro-ruse ale lui Dodon care va încerca să influențeze din umbră și în 2021 politica Republicii Moldova vor determina noi reacții ale etnicilor români din Moldova, dar și ale cetățenilor moldoveni care trăiesc în România și care vor acorda și mai mult sprijin pentru UE şi pentru România.

FacemSpitale
Article by FacemSpitale

Profil oficial al platformei FacemSpitale


R.Moldova: Maia Sandu a câștigat alegerile prezidențiale și devine prima femeie președinte din istoria țării.

Candidata pro-europeană Maia Sandu a câștigat duminică alegerile prezidențiale din...

Leave your comment